Ia o boala complicata si fa asocieri la fel de complicate cu un sentiment si mai complicat: iubirea. Tine cont de faptul ca aceste asocieri sunt fara doar si poate intamplatoare si ca oricat de bine si oricat de mult ar semana cu realitatea, recunoasterea existentei lor dauneaza grav apetitului orgoliului. Rog ca orice persoana care se va regasi in aceste randuri, sa nu ridice pumnul inspre mine inainte de a lua aminte ca si eu, mai mult decat oricare dintre voi, am trecut prin focurile si chinurile acestei tulburari sentimentale. Stiu ce inseamna.
Orice persoana care se va regasi, ca si mine, in aceste simptome, nu a suferit insa nici de bulimie, nici de dragoste. A suferit din dragoste. De un fel ciudat de dragoste, o anomalie sentimentala, nemaintalnita si totusi intalnita atat de des in si mai ciudatele romantiozitati ale sufletului. Ca sa ajung sa-mi recunosc cinstit boala, am trecut prin 7 luni ca 7 ani de terapie. Ca sa ajung sa nu-mi mai fie rusine si lehamite de mine, inca 5 luni. Ca 5 secole. Mi s-a spus ca acum sunt vindecata sau ca, ma rog, ... sunt pe drumul cel bun. Incetul cu incetul, fara inghitituri si varsari de inghitituri, ma apropii de vindecarea totala.
Orice persoana care se va regasi, ca si mine, in aceste simptome, nu a suferit insa nici de bulimie, nici de dragoste. A suferit din dragoste. De un fel ciudat de dragoste, o anomalie sentimentala, nemaintalnita si totusi intalnita atat de des in si mai ciudatele romantiozitati ale sufletului. Ca sa ajung sa-mi recunosc cinstit boala, am trecut prin 7 luni ca 7 ani de terapie. Ca sa ajung sa nu-mi mai fie rusine si lehamite de mine, inca 5 luni. Ca 5 secole. Mi s-a spus ca acum sunt vindecata sau ca, ma rog, ... sunt pe drumul cel bun. Incetul cu incetul, fara inghitituri si varsari de inghitituri, ma apropii de vindecarea totala. Cazurile sunt particulare, insa simptomatologia este comuna mai tuturor cazurilor. Sa va spun pe scurt cum se manifesta aceasta hibrida afectiune pe care o gasesti in mai toata Europa si pe tot globul. Mai intai se degusta iubirea. Gusti putin si constati cat de mult iti place. In a doua etapa, gusti mai mult si constati ca nu te mai poti opri din degustat. Intr-o faza ulterioara, esti atat de fericita cu deliciile pe care le-ai descoperit ca te indopi la propriu si la figurat cu ceea ce alinti cam prea repede cu numele de iubire. In ultima etapa, remarci stupefiata ca nu mai poti fi fericita fara sursa ta zilnica de alimentatie. Si apoi... iubirea asta arata intotdeauna altfel, insa de fiecare data al naibii de bine: amagitoare, impopotonata, chip de barbat frumos uns cu toate alifiile si ornat cu sos de beatitudine, aparenta de barbat inzestrat cu suflet si cu feeling. Mancare delicioasa, variata, bogata in calorii, trairi si in senzatii..., dar grea pentru inimile slabe.
De piatra sa fii, iar nu din carne si pofte, si tot nu te-ai putea abtine. Asa ca ii dai inimii tot ceea ce pofteste. Consumi iubirea surogat cu incredere si cu sperante de viitor roz. Il iubesti mai mult exact cand nu-l vezi in fata ochilor si atunci cand tanjesti dupa el, iubirea lui iti pare si mai delicioasa. Sanatoasa si perfecta. Dar stop!... Este momentul sa gandesti rational si lucid. Atatea bunataturi si dulcegarii nu au cum sa-ti faca prea mult bine. Stii ca la un moment dat, totul o sa se sfarseasca. El o sa plece la fel de frumos cum a venit, iar tu o sa te alegi cu depunerile de grasimi si deformarile de suflet. Neaparat sa scapi de ele, dar nu inainte de a te infrupta macar pentru ultima data de o bucata din ceea ce le favorizeaza.
Constientizand sau nu, exista si un factor declansator al bolii: vrei perfectiunea si vrei sa o extragi din orice broasca care aduce a print, din orice mascul care aduce putin cu proiectiile tale fantasmagorice, din orice relatie care se vrea “acea” relatie. Ai in permanenta si o mare teama: aceea ca sufletul si stomacul tau plat sa nu devina cam expresiv, cam stalcit si cam pocit de la prea multe sentimente contradictorii, deloc sanatoase pentru inima. Drept consecinta, incepe automutilarea. Iubesti puternic... te faci ca nu ai nevoie de calorii in plus. Le arunci.
Drumul spre reintoarcere nu dureaza mai mult de 3 zile. Arunci si te intorci la ce ai aruncat. Si iubesti si mai puternic... chiar daca constientizezi ca mai mult rau o sa-ti faca. Si iar arunci, si iar te intorci. Si te simti vinovata. In plus, te simti mizerabil, chiar meriti sa fii pusa la stalpul infamiei. Dar vointa ta deja nu mai e a ta... e a mancarii interzise pe care nu ti-o mai poti interzice sa nu o consumi chit ca te cunoaste, chit ca nu te stie lumea si pamantul. Eu am facut primul pas... v-am spus cum sta treaba cu boala care nu se vrea boala, ci necesitate. Despre vindecare... am omis sa povestesc. Astept sa-mi detaliezi chiar tu.
