Te-ai simtit vinovata chiar si atunci cand vinovatul a fost altul? Te-ai simti vinovata ca ai avut asteptari care s-au lasat prea asteptate? Si te simti vinovata si acum, dupa imensitati de timp trecute, ca permiti sufletului sa se garboveasca de durere si regret sau ca iti lasi chipul sa se intristeze? Ca nu ai putut sa schimbi nimic? Nu! Nu trebuie sa faci asta!... Nu mai trebuie sa faci asta... cel putin pentru simplul fapt ca este imposibil sa mai readuci trecutul in prezent. Este prea tarziu sa mai faci rau. Sa ti se faca rau. Prea tarziu sa mai dai voie sa iti fie rau.
Sa nu te simti asadar vinovata ca ai spus de prea multe ori “te iubesc” . Sa nu te simti vinovata ca ai crezut ca iubesti intreg, total si pe viata si s-a dovedit a fi doar pe moment. Sa nu te simti vinovata ca nu ai rostit “si eu nu te iubesc” daca nu ai iubit cu adevarat. Sa nu te simti vinovata ca nu esti perfecta. Ca suferi si nu intelegi de ce. Ca te zbati si simti ca nu ai pentru ce.....Ca te lupti zilnic cu complexe si izbutesti intotdeauna sa treci peste ele. Ca te atrag barbatii imperfecti cand ai langa tine barbatul ideal. Ca tocmai atunci cand ai fost promovata, ai aflat ca firma este pe cale de a se desfiinta. Ca nu reusesti sa faci pe plac tuturora. Ca nu depinde doar de tine fericirea celui iubit. Ca tu singura nu poti sa fii intreg universul lui.Sa nu te simti vinovata ca ai parasit sau ca ai fost parasita. Ca ai urat. Ca ai iubit si ti-a trecut. Ca el nu a simtit niciodata.Ca nu te poti abtine sa nu dai mesaje siropoase fostului iubit si el sa-ti spuna: “da, sunt fericit....Dar nu cu tine..."
Ca iti cheltuiesti salariul pe o luna cumparandu-ti poseta la care visezi de un an...........Nu vreau sa fac din acest randuri un manifest impotriva regretelor. Vreau doar sa ma asigur ca nu iti pare rau si nu te simti vinovata pentru lucruri pe care nu ai fi putut sa le schimbi. As vrea sa cred ca tu poti sa zambesti mai des ca mine. Ca zambesti din suflet. Ca o faci doar pentru tine.
Daca te lupti in fiecare zi cu viata si problemele ei, ai tot dreptul sa nu mai vezi minunatia ei, ci durerile ei. Mai poti sa zbori cand de picioarele tale atarna greoi pietre de moara? Poate ca nu, dar trebuie sa crezi in zborul tau ca sa mergi inainte. Ca sa ajungi odata sa poti zbura cu adevarat.
